Laxitatea cutanată…cauzele îmbătrânirii

Relaxarea cutanată este o manifestare a îmbătrânirii cauzate de pierderea fermităţii și elasticităţii cutanate. Pentru a înţelege fenomenul de îmbătrânire a pielii, este necesar să se știe cum este făcută pielea, deci voi începe chiar cu un abc pentru a reuşi să ofer o explicaţie exhaustivă.

Deci pielea după cum bine ştim, este un organ format din diferite ţesuturi, a căror funcție este de a îmbrăca corpul uman pentru a-i oferi protecție și pentru a crea o punte cu lumea exterioară. Suprafața totală a pielii la adulți, deși aceasta variază în funcție de dimensiune, vârsta şi sex, este calculată a fi de aproximativ 1.5-1.8 m², în timp ce grosimea medie este între 1,5 și 4 mm. Structura anatomică a pielii este caracterizată pornind de la exterior spre interior, din trei straturi de țesut:

Epidermul este partea pielii în contact direct cu exteriorul, având, în esență, o funcție de protecție. Este un epiteliu plat de celule scuamoase format din patru straturi: bazal, spinos , granulos și cornos, în timp ce la nivelul palmelor și tălpilor există un al cincilea strat (lucid).

Dermul este situat sub epidermă. Este un țesut conjunctiv bogat în vase și nervi, împărțit în două straturi nedelimitate între ele dar care diferă prin grosime șidispunerea fibrelor țesutului conjunctiv. Celulele caracteristice dermului sunt fibroblastele, a căror funcţie principală este sinteza substanțelor utile pentru producerea de noi ţesuturi. În cursul unui proces  inflamatoriu, fibroblastele proliferează și produc o matrice bogată în colagen, care servește pentru a izola și a repara ţesutul deteriorat. Dermul conține matricea extracelulară abundentă, care este compusă din fibre sau dintr-o componentă amorfă. Fibrele sunt de mai multe tipuri. Cele predominant colagenice, au un curs ușor sinuos și aranjate în diferite direcții. În plus faţă de colagen, fibroblastele sintetizează și secretă elastină și proteoglicani. Elastina este o altă fibră de proteine care arată ca un lanț polipeptidic spiralat  cu o elasticitate mare; proteoglicanii reprezintă un amestec de polizaharide și proteine care par a avea o influență asupra migrării, coeziunii și diferențierii celulelor. Dermul reprezintă suportul material și de nutriție pentru straturile exterioare. Structura compactă a dermei datorată prezenței fibrelor de colagen, cu trecerea timpului începe să diminueze/să scadă, generând astfel o pierdere a tonusului și elasticităţii, care reprezintă un factor determinant în apariţia ridurilor.

Hipodermul este stratul cel mai profund al pielii și este format din ţesut conjunctiv, care nu are o delimitare clară cu dermul și celulele de grăsime. Funcția acestui ţesut este de protecție mecanică și izolare termică, fiind bogat inervat și vascularizat.

Colagen, elastină și substanță fundamentală

Colagenul este o proteină structurală și este elementul fibros major al pielii, tendoanelor, cartilagiilor, oaselor, dinților, membranelor, corneei și vaselor de sânge în cazul tuturor vertebratelor. Este de asemenea proteina cea mai bine reprezentată și în țesuturile conjunctive ale organismului uman. Este responsabil cu protecția mecanică a corpului, cu starea de sănătate a pielii (și indirect şi a altor organe), prevenirea deshidratării pielii, menţinerea elasticităţii și fermitatea țesuturilor și o încetinire a procesului de formare a ridurilor.

Elastina este o proteină fibroasă, tare și stabilă, care se ocupă de elasticitatea țesuturilor și a organelor care formează țesutul conjunctiv. Aceasta se află în principal în plămâni, în pereții arterelor, ligamentelor, pielii și în intestin.
Turnover-ul de elastină este extrem de scăzut, ciclul de viaţă al acesteia apropiindu-se de însăşi vârsta organismului. Organismul nostru sintetizează elastina pe toată perioada creşterii până la vârsta de aproximativ 20 de ani. În timpul procesului de îmbătrânire, pielea îşi pierde treptat elasticitatea, deoarece elastina „deteriorată” ori nu este înlocuită, ori este înlocuită cu fibre non- funcţionale. Substanța de bază este partea matricei extracelulare care reglează cantitatea de apă prezentă în piele și are funcția de susținere, contribuind astfel la menținerea troficităţii, hidratării și elasticităţii. Este de asemenea responsabila de turgescenţa  dermului și de rezistența și elasticitatea acestuia după comprimare. Acesta este sub formă de gel și constituie mijlocul prin care oxigenul și substanțele nutritive din microcirculaţie ajung la celulele diferitelor țesuturi și, în sens contrar, prin care dioxidul de carbon și deșeurile metabolice trec din celule în circulaţia sanguină. Revenind la pierderea tonusului cutanat, ne putem gândi că îmbătrânirea este o deteriorare progresivă de-a lungul timpului care depinde de capacitatea organismului de a răspunde la schimbările de mediu.

Procesul de îmbătrânire cutanată este intrinsec și extrinsec

Îmbătrânirea intrinsecă depinde de înaintarea în vârstă şi este influenţată de un fond genetic (chronoaging). Acest lucru provoacă la nivelul pielii, schimbări de tip hipotrofic cu alterarea tuturor componentelor și funcțiilor sistemului tegumentar. În special, se modifică structura proteinelor fibroase care compun dermul. Celulele implicate în producția lor, fibroblastele, cu trecerea anilor, nu numai că îşi încetinesc propriul ritm și eficiența, dar dezvoltă celule de colagen şi elastină mai mici ca dimensiune.

Prin urmare, dermul se subțiază și suportul de sprijin pe care este așezată pielea se slăbeşte, iar textura devine mai flexibilă şi se lasă. La nivelul epidermei se reduce activitatea mitotică a celulelor bazale și funcția de barieră devine mai puțin eficientă. În straturile superioare ale epidermei se poate observa o acumulare de celule moarte ale pielii, care determină îngroșarea și neregularități ale culorii pielii. Celulele depuse pe stratul cornos, de fapt, nu numai că au un turnover mai lent, dar păstrează melanina dând naștere la pete mai mult sau mai puțin evidente. Trăsăturile feţei se modifică datorită acumulării de grăsime subcutanată pe zone neobișnuite și prin pierderea elasticităţii dermului.
Când metabolismul celular încetinește, pielea se confruntă cu o revoluție profundă, care se manifestă pe chip prin apariția unei relaxări cutanate, printr-o pierdere a elasticității și aparitia ridurilor profunde. Primele riduri de expresie sunt cauzate de contracţii faciale care datorită faptului că sunt repetitive, se imprimă în derm, care în același timp la rândul său îşi pierde tonusul. Cu pierderea și modificarea colagenului şi fibrelor elastice, ţesuturile încep să se relaxeze, pielea îşi pierde sprijinul și ovalul feței începe să se deformeze .

Factorii de mediu sau extrinseci care duc la formarea radicalilor liberi, sunt de fapt cauza majoră a îmbătrânirii pielii şi sunt următorii: în principal radiațiile solare, poluarea mediului, fumatul, medicamentele, stresul. Există o relație strânsă între îmbătrânirea cutanata și daunele oxidative cauzate de radicalii liberi, deoarece acizii grași polinesaturați, care sunt principalul constituent al stratului cornos, sunt deosebit de sensibili la atacul acestor molecule ( peroxidare lipidica ). Mai mult decât atât, radicalii liberi provoacă depolimerizarea polizaharidelor, cum ar fi acidul hialuronic, care la nivelul pielii provoacă o îmbătrânire prematură a celulelor. Razele UVA penetrează dermul deteriorând fibrele de colagen și elastice: noile fibre care se formează pot avea anomalii care dau naştere unui ţesut tern, încrețit și nu foarte compact. Una dintre ipotezele cele mai credibile susține că radiațiile actinice care provoacă  formarea radicalilor liberi la nivelul pielii, în mod normal sunt contracarate de propriul sistemul natural de aparare antioxidantă dar cu toate acestea, atunci când doza de radiații este foarte mare şi apărarea naturală insuficientă, nu mai este posibil să se mențină nivelul concentrațiilor de radicali liberi considerat la limită.

Mentinerea fermitatii cutanate

Pierderea tonusului pielii, poate fi prevenit și abordat în mod corespunzător.
Nimic nu se poate face împotriva îmbătrânirii cauzate de factorii intrinseci, dar aveți posibilitatea să îmbătrâniţi bine, eliminând acei factori extrinseci care favorizează degenerarea cutanată. O obişnuinţă bună este de a folosi produse cosmetice adecvate care conțin substanţe nesaponificabile: avocado, soia, karite, ulei de măsline, care favorizează sinteza de elastină și astfel permite un schimb al fibrelor elastice; retinolul sau vitamina A are o acțiune primară asupra creșterii și tropismului ţesutului epitelial, și asupra diferențierii și transformării celulelor; vitamina C participă la sinteza de colagen; extractul din plante bogate în triterpene, cum ar fi cele de la Gotu Kola, Ginseng si Ginko biloba, sunt capabile să stimuleze activitatea fibroblastelor ducând la o creștere a colagenului nativ de tip I și III , precum și a substanței fundamentale amorfe; extractul de Kigelia Africana este deosebit de bogat în flavonoide și saponozide nesteroidiene, cărora li se recunoaşte efectul extraordinar de întărire și tonifiere.

Soarele este cea mai importantă sursă de radiatie și energie cunoscută.

Lumina soarelui vine în contact cu pielea noastră sub două forme: radiantă şi corpusculară. Prima constă în unde electromagnetice, a doua în particule cu conținut ridicat fotonic, de electroni și particule „alfa”, în al căror nucleu este conținut heliul. La soare în fiecare secundă, are loc transformarea hidrogenului în heliu, cu producere de energie, din care doar aproximativ 7 % ar fi transmis pe pământ. Razele ultraviolete sunt împărțite în 3 categorii, în funcție de lungimea de undă: UVA , UVB şi UVC. Graţie atmosferei care filtrează complet razele UVC acestea nu prezintă o problemă, în timp ce razele UVA pătrund până la derm iar în ceea ce priveşte în schimb razele UVB ajung doar în straturile superficiale ale pielii. Razele UVB îşi descarcă toată energia ( mai mare decât UVA ) pe celulele epidermice și în special pe ADN-ul lor.

În ceea ce priveşte în schimb razele UVA, acestea nu provoacă arsuri solare dar pe termen lung pot duce la o degenerare a fibrelor elastice şi a colagenului din dermul superficial care în consecinţa își pierde elasticitatea și uniformitatea. Efectele cutanate ale soarelui sunt, în principal erupții acute, care apar de obicei după 20 de minute, un  eritem cu evoluție cronicizantă, ceea ce duce la o îmbătrânire prematură şi, de asemenea, la alte manifestări secundare precum producerea de tumori la nivelul pielii. Atunci când pielea este expusă la soare pentru o anumită perioadă de timp, va avea loc melanogeneza sau aşa numita bronzare. În plus, se dezvoltă un alt sistem de apărare a pielii, hipercheratoza epidermică, care este de fapt o îngroșare a acesteia, ca urmare a unei regenerări celulare accelerate de către celulele care produc cheratina. În plus, se produce un fel de filtru natural, acidul urocanic, substanță transportată prin transpiraţie, capabilă să absoarbă razele UVA. Deci, o bronzare corectă, uniformă și bine distribuită se poate obţine graţie a trei factori: capacitatea de apărare de acțiunea inflamatoare externă manifestată de eritem, o dotare adecvată de melanină şi o hipercheratoză promptă și eficientă. Prin urmare, este foarte important ca organismul să fie sănătos și gata să facă față razelor solare.

În acest sens un rol important il îl are aportul de vitamine antioxidante, de apă şi o alimentație corectă. Evitați expunerea pe  perioade lungi de timp la soare, dacă vă aflați într-o stare de stres mare sau epuizare fizică, etc. Ținta radiaţiilor solare este ADN-ul celular. În cazul în care cantitatea de raze este mai mare decât propria toleranță, puteți avea o întrerupere de dublu helix, cu consecinţe considerabile, chiar dacă ADN-ul are o capacitate excepțională de a se repara. În acest caz, va exista o producție remarcabilă de radicali liberi, care vor elibera enzime distructive, numite hidrolaze. În plus, o agresiune fizică repetată se exprimă astfel: pielea începe să se îngroașe în profunzime (elastoză), ridurile apar mai pronunțate şi apar modificări pigmentare. Din păcate o expunere la soare excesivă, care se repetă de-a lungul anilor, lasă urme chiar şi pe o pielea perfectă.

Fenomenul de foto- îmbătrânire, este un proces biologic prin care razele soarelui duc la o îmbătrânire prematură şi profundă a structurii cutanate. Razele soarelui sunt capabile să penetreze pielea și să ajungă la structurile cele mai profunde. După cum am menționat deja, razele soarelui au capacitatea de a genera radicali liberi care sunt de fapt „bombe biologice” reale care distrug functiile celulare, ceea ce duce la formarea de riduri premature, pierderea elasticităţii, schimbări în textură, pigmentare cutanată şi tumori.

Există mecanisme biologice naturale de apărare, capabile de a contracara daunele cauzate de razele UV. Celulele, cu toate acestea sunt dotate cu o moştenire genetică limitată de antioxidanţi, care nu este în măsură să atenueze efectele negative cauzate de expunerea excesivă sau prelungită la soare. Prin urmare, este necesar să se dezvolte sisteme antioxidante naturale prin tratamente specifice.Cu siguranță este important să se facă acest lucru înainte de expunerea la soare, dar, de asemenea, şi după expunere. Se va interveni pentru a restabili nivelul de antioxidanţi al pielii. De asemenea, este foarte important ca atunci când se expune la soare să fie îndepărtat orice machiaj pentru a evita posibile alergii. Folosiți numai protecție solară certificată şi nu grăbiți procesul de bronzare, cea mai bună culoare fiind cea care se obține traptat. Pentru cine a decis să se epileze, ar trebui să facă acest lucru cel puțin 24 de ore înainte de expunerea la soare, pentru a evita  eventuale probleme. Un alt aspect important, foarte subestimat este căderea părului deoarece soarele este unul dintre factorii care, pot provoca telogen effluvium ( căderea părului). O expunere controlată în schimb, poate fi curativă, în cazul alopeciei areate. Prin urmare, înainte de expunerea la soare ar trebui să fie acoperit capul în cazul in care se suferă de calviţie. O arsură a scalpului poate provoca o cădere a părului indusă pe o perioadă de 3-4 luni de la evenimentul declanșator. Odată ce pielea este iritată produce superoxid, o substanță anti-inflamatorie, care amortizează arsura, dar în același timp poate deteriora foliculii, de aceea, este importanta protejarea capului la plajă !
La mare, sau, în orice caz, în timpul expunerii excesive la soare, este important  să fie protejat de asemenea şi părul.

Câteva sfaturi pentru expunerea la soare :
• Evitați expunerea la lumina directă a soarelui pe perioade lungi de timp
• Razele soarelui sunt cele mai intense de la ora 10 la 14, a se evita soarele în timpul acestor ore
• Chiar şi la umbră intensitatea radiațiilor ultraviolete poate fi de 50 % din cea a luminii directe, în timp ce nisipul plajei intensifică intensitatea de 25 % (100 % zăpada)
• În zilele cu ceaţă sau înnorate, radiaţiile pătrund oricum în procent de 70-80 %

Expunerea la soare într-un mod pozitiv
• Folosiți un produs de protecție compatibil cu pielea.
• Expunerea moderată ( până la 30 de minute pe zi ) pe parcursul mai multor zile dă cele mai bune rezultate, expunerea la soare produce lent pigmentul ( melanina) la nivel cutanat. Este nevoie de aproximativ trei zile, pentru a obţine o creștere semnificativă a melaninei înpiele. Melanina blochează acțiunea luminii solare și este în acelaşi timp şi un puternic antioxidant.
• Expunerea la soare duce la o îngroşare a pielii, acest efect are loc după aproximativ trei săptămâni.
• Ar putea fi util să se administreze 3 mg de cupru pe zi, care va activa, superoxid-dismutaza, apărarea cea mai semnificativă pe care noi o avem. Puteţi folosi de asemenea şi produsele care conţin această substanţă.

În plus, trebuie spus, de asemenea, că soarele este unul dintre cele mai bune suplimente de vitamina D, care întăreşte oasele și vă ajută să pierdeţi în greutate.  Combate 22 de tipuri de cancer, inclusiv cancerul de prostată și testicular. Dar atenție: este nevoie deja de douăzeci sau treizeci de minute pe zi de expunere la soare, mai mult poate deveni dăunător!