Febra Zika

Ţânţarul Aedes este cunoscut sub numele de „ţânţar tigru” şi este acelaşi care transmite virusurile febrei galbene, dengue şi chikungunya. Virusul este foarte asemănător cu cel al dengue, febra galbenă, encefalita japoneză.

A fost izolat pentru prima dată în 1947 în pădurile din Zika (Uganda), la o maimuţă Rhesus, în timpul unui studiu cu privire la transmiterea febrei galbene. Deşi infecţia la om a fost demonstrată prin studii serologice în 1952 (Uganda şi Tanzania), numai în 1968, virusul a fost izolat de om, în Nigeria. În 2007, a avut loc primul focar major al virusului febrei Zika pe insula Yap (Micronesia), unde au fost raportate 185 de cazuri suspecte. Ulterior, a existat un focar în Polinezia Franceză.

Manifestările clinice ale bolii sunt în general similare cu cele ale Dengue si Chikungunya. Sunt simptome uşoare, cum ar fi febră, erupţii cutanate (în special maculopapulară), conjunctivita, dureri de cap şi dureri articulare, care apar între 3 şi 12 zile, după muşcătura ţânţarului vector şi poate dura de la 2 până la 7 zile. O persoană din patru nu dezvoltă simptome. În prezent nu este disponibil niciun vaccin împotriva virusului Zika. Din acest motiv singura modalitate de a preveni infecţia este evitarea înţepăturii de ţânţar.

Cum se transmite

Virusul se transmite prin înţepătura de ţânţari din genul Aedes, acelaşi vector care transmite Dengue sau Chikungunya, prezent în regiunile tropicale şi sub-tropicale din America. În urma unei înţepături de ţânţar infectat, simptomele bolii apar de obicei, după o perioadă de incubaţie de la 3 până la 12 zile.

Simptome şi semne

Infecţia cauzată de virusul Zika se prezintă cu un tablou clinic moderat:
• febră scăzută
• erupţii care pornesc de la faţă şi se extind pe restul corpului
• dureri articulare, mai ales la nivelul mâinilor şi picioarelor
• dureri musculare
• dureri de cap
• conjunctivită.
Persoanele infectate pot chiar să nu prezinte simptomele menţionate. La cei cu simptome, debutul tinde să aibă loc între 3 şi 12 zile, după înţepătura de ţânţar. Simptomele pot dura de la 2 la 7 zile, iar boala necesită rar spitalizare. Simptomatologia tinde să fie foarte asemănătoare cu cea a Dengue sau Chikungunya şi poate fi uşor confundată cu una dintre aceste boli.

Complicaţii
Complicaţiile (neurologice, autoimune) sunt rare, dar au fost descrise în focare, în Polinezia.

Profilaxie
Eliminarea şi controlul asupra Aedes aegypti pornind de la ariile de reproducere ale ţânţarilor, prin reducerea şanselor de transmitere Zika, Chikungunya si Dengue. Ca şi în cazul Dengue şi Chigunkunya, acest virus necesită, de asemenea, o abordare globală, care implică o serie de provocări, de la sănătate, educaţie, mediu. Aceste măsuri includ eliminarea locurilor de reproducere a ţânţarilor:
•evitarea acumularii de apă în recipiente de exterior (vaze de flori, sticle şi alte recipiente) pentru a le împiedica să devină teren fertil de reproducerea ţânţari
• acoperirea rezervoarelor de stocare a apei pentru uz casnic, astfel încât ţânţarii să nu poată intra
•a nu lasa să se acumuleze deşeuri: se vor arunca în pungi de plastic sigilate şi depozitate în tomberoane de gunoi acoperite
•deblocarea evacuărilor care pot provoca stagnarea apei
•folosirea plaselor de ţânţari pe uşi şi ferestre pentru a reduce contactul între ţânţari şi oameni.

Tratament
Tratamentul constă în ameliorarea durerii, febrei şi a oricărui alt simptom care cauzează disconfort pentru pacient. Nu există nici un vaccin specific împotriva virusului.

Diagnostic
În prezenţa simptomelor tipice diagnosticul poate fi confirmat:
•se va cauta materialul genetic al virusului (diagnostic virusologic) în probele obţinute de la pacienţi în timpul fazei acute a infecţiei
•verificarea prezenţei anticorpilor (diagnostic serologic) pornind de la 5 zile de la debutul febrei.

Diagnostic virusologic
Din moment ce simptomele infecţiei cu virusul Zika sunt de obicei uşoare, simptomele iniţiale pot scăpa atenţiei, diminuând posibilitatea de colectare a unei probe serologice. Deşi viremia nu a fost încă stabilită complet, ARN-ul viral a fost detectat în ser până la 10 zile de la debutul simptomelor. ARN-ul a fost, de asemenea, detectat în urină pentru o perioadă mai lungă în faza acută, care ar putea fi o alternativă de luat în seamă. Cu toate acestea, dacă sunt necesare studii suplimentare, se recomandă prelevarea probelor de ser, în primele 5 zile de la debutul simptomelor.

Diagnosticul serologic
Anticorpii specifici ZIKV IgM pot fi detectaţi prin testele ELISA sau test de imunofluorescenţă în probele de ser în a 5-a zi de la debutul simptomelor. Deoarece un singur test serologic în faza acută este prezumtiv, se recomandă un al doilea dupa 1-2 săptămâni de la prima probă pentru a demonstra seroconversia (negativă sau pozitivă) sau o creştere de patru ori a titrului de anticorpi (cu un test cantitativ).

Informaţii pentru călători
Persoanele care urmează să călătorească către ţările care au raportat transmiterea locală a virusului Zika, ar trebui să fie informate în prealabil cu privire la aceasta problema. Lista zonelor afectate pe parcursul ultimelor nouă luni este disponibil pe site-ul ECDC.(http://ecdc.europa.eu/en/Pages/home.aspx)

Călătorii care vizitează aceste ţări ar trebui să utilizeze măsuri preventive cu caracter personal împotriva înţepăturii de ţânţar atât în interior cât şi în exterior, în special la răsărit şi la apus.
Prin urmare, vă recomandăm:
•Utilizaţi repelente de ţânţari, în conformitate cu instrucţiunile de pe eticheta produsului; repelente pe bază de DEET, care nu sunt recomandate în prezenţa copiilor sub vârsta de trei luni, şi pot fi utilizate fără contraindicaţii specifice pentru femeile gravide
•Purtarea hainelor cu mâneci lungi şi pantaloni lungi, mai ales în timpul orelor în care tipul de ţânţar care poartă virusul Zika (Aedes) este mai activ
• Camerele de dormit să fie dotate cu aer conţionat şi cu plase de ţânţari, chiar şi în timpul zilei.
Persoanelor cu tulburări ale sistemului imunitar, cu boli cronice grave, gravide sau însoţite de copii mici, ar trebui să consulte medicul de familie înainte de plecare, pentru a obţine recomandări cu privire la utilizarea repelentelor şi a altor măsuri preventive.
Persoanele care au simptome în concordanţă cu boala virusul Zika, în termen de trei săptămâni de la revenirea din zonele în care a fost raportată transmiterea locală, sunt sfătuite să contacteze medicul de familie, având grijă să informze referitor la călătoria lor recentă.
Femeile care sunt gravide, care au călătorit în zonele în care transmisia locală cu virusul Zika a fost raportată ar trebui, să informeze medicul despre călătoria lor în timpul vizitelor prenatale, pentru a fi evaluate şi monitorizate în mod corespunzător.

Sursa: Declaraţia Comitetului pentru Siguranţă Sanitară (HSC – Health Security Committee), cu contribuţia ştiinţifică a Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC – European Centre for Disease Prevention and Control)