Imbatranirea anatomica si metabolica

Procesul de degradare funcţională şi estetică depinde mai ales de obiceiurile noastre alimentare deoarece alimentaţia este un puternic modificator hormonal.

Un exces de carbohidraţi provoacă o creştere a nivelului de zahăr din sânge asemeni unei cascade de evenimente biochimice, un exces de grăsimi duce la o creştere de substanţe nocive în fluxul sanguin iar lipsa de proteine, vitamine, minerale, fibre dietetice, duce la tulburări metabolice. Sănătatea este prezentă în fiecare zi în farfuria proprie. Astfel, produsele alimentare determină starea de bine, energia organismului sau începutul multor boli degenerative. Schimbările metabolice şi hormonale cauzate de ingestia cotidiană a alimentelor au un rol principal în îmbătrânirea anatomică şi metabolică a corpului.

Îmbătrânirea anatomică şi metabolică
Îmbătrânirea anatomică (compoziţia organismului nostru cu trecerea anilor se va schimba):

  • Reducerea progresivă a masei musculare
  • Pierderea apei, în special a celei intracelulare.
  • Creşterea grăsimii localizate, în principal, la nivelul abdomenului
  • Pierderea masei osoase

Calitatea şi cantitatea alimentelor consumate zilnic, stilul de viaţă şi munca, acţionează asupra celulelor şi a structurilor anatomice, aducând treptat modificări corpului.

La început este îmbătrânirea anatomică care duce mai apoi la îmbătrânirea metabolică hormonală. Cu trecerea anilor, aceste două procese de degradare structural-anatomică şi metabolică hormonală se amplifică şi devin interdependente până la un punct de la care nu mai există cale de întoarcere, aşa zisul „break point”, care este subiectiv şi personal. Fiecare este responsabil de atingerea acestui stadiu, fiecare dintre noi este stăpânul propriului rezervor de vitalitate şi poate îmbătrâni diferit de ceilalţi, chiar şi de proprii părinţi. Structura genetică este aceeaşi în cadrul unei familii, dar ceea ce face diferenţa este dieta şi stilul de viaţă. Cel mai determinant factor care se găseşte la baza sănătăţii şi longevităţii este alimentaţia, reprezentând 50% din cauzele de boală şi degradare corporal.

Îmbătrânirea începe când faza „anabolică” (abilitatea noastră personală de a sintetiza proteine) se reduce. Hormonii, enzimele responsabile pentru reacţiile din fiecare organ vital, ţesuturi şi structurile biologice care constituie celula sunt proteine! Sunt atât de importante astfel încât acestea se găsesc sub controlul direct al ADN-ului celular. Sinteza proteinelor este reglementată şi programată în mod direct de genele noastre situate în cei 46 de cromozomi conţinuţi în fiecare celulă din corpul nostru. Fiecare celulă este caracterizată de funcţionalităţi distinctive: celulele cardiace pentru activitatea vasculară, neuronii memoriei pentru a păstra proteinele memoriei, celulele de grăsime pentru a stoca energie sub formă de acizi graşi … şi, astfel, toate celelalte celule ale diverselor organe şi ţesuturi ale corpului uman.

Fiecare celulă însă este o „cale”biologică aparte şi este legată de celelalte celule vecine prin ţesutul conjunctiv al cărui nume indică funcţia de a „conecta” fiecare celulă cu celelalte, în scopul de a forma un corp (inimă, ficat, creier, rinichi, etc.)

Prin urmare, fiecare celulă are aceeaşi ereditate genetică, chiar dacă unele gene sunt active şi altele sunt blocate, se asigură astfel funcţiile vitale care vor rezulta ca fiind diferite unele de altele. Sinteza proteinelor este una din pietrele de temelie ale calităţii şi longevităţii vieţii. Cu trecerea anilor, sinteza proteică aflându-se sub controlul hormonilor tiroidieni, scade şi totul încetineşte, începând cu reducerea memoriei până la reducerea imaginaţiei, de la reducerea senzaţiei de vitalitate şi putere până la aspectul hormonal, de la pierderea de calciu la nivelul oaselor până la reducerea forţei contracţiilor inimii/cardiace.

Fără faza anabolică corpul se degradează şi îmbătrâneşte. Astfel ia naştere faza catabolică( nu mai există o reînnoire celulară ca înainte) şi începe degradarea structural- anatomică şi metabolic-hormonală, deci o reducere a sintezei proteice. Putem analiza memoria, aceasta se compune din „lanţuri” de proteine produse în interiorul neuronilor cerebrali sub impulsul stimulării senzoriale: vedere, atingere, auz, gust, miros. În cazul în care neuronii creierului nu mai sunt agili şi le scade rapiditatea de sinteză proteică, memoria începe să se degradeze, iar în locul acesteia nu se va mai forma o memorie nouă. Nu numai că memoria se pierde datorită distrugerii neuronilor care păstrau lanţurile de proteine ale acesteia, dar în acelaşi timp nu mai există nici o reînnoire, deoarece sinteza proteică la nivelul neuronilor cerebrali este mai puţin progresivă.

Totul se schimbă, se degradează, funcţiile şi structurile anatomice, deoarece nu mai este garantată nutriţia celulară. Ochii noştrii privesc alimentele, mâinile noastre aleg alimentele, gurile noastre mănâncă alimentele cele mai agreate de noi, intestinele noastre digeră aceste alimente şi le transformă în molecule nutritive care, practic, sunt substanţe simple, care vor trece de la tractul intestinal în sânge pentru a fi transferate către miliardele de celule care constituie organismele noastre. Noi trebuie să privim alimentaţia cu „ochii” celulelor pentru a vedea ceea ce fiecare celulă are nevoie pentru a trăi şi pentru a produce propriile funcţii vitale. Noi trebuie să asigurăm în fiecare zi o alimentaţie naturală celulelor.

NUTRIŢIA CELULARĂ
Celulele îşi pierd capacitatea de sinteză proteică deoarece acestea nu au o nutriţie celulară adecvată. Deci, fiecare celulă trebuie să primească zilnic doza adecvată de aminoacizi, glucoză, acizi graşi, vitamine, minerale şi multe alte molecule cu acţiune nutraceutică, capabile de a intra în metabolismul celular. Pentru a asigura alimentaţia corectă celulelor este necesar un sistem vascular sănătos, care să funcţioneze bine, un intestin capabil să digere molecule alimentare care să elibereze substanţele nutritive, iar în jurul fiecărei celule trebuie să existe un ţesut conjunctiv funcţional, foarte bogat în proteine de colagen. Avem peste 6 kilograme de colagen în corpul nostru, aceasta fiind proteina cea mai răspândită, prezentă în fiecare organ şi ţesut. Fără colagen, corpul uman ar deveni flasc, ar putea fi redus la un ectoplasm (corp spiritual)! Colagenul este o proteină simplă care constă în trei aminoacizi, dar atunci când aceasta degenerează începe break point, punctul fără întoarcere care duce la o pierdere progresivă de funcţionalitate şi estetică deoarece a fost compromisă nutriţia celulară. Celulele nu primesc în mod continuu şi constant moleculele de care au nevoie pentru a trăi. Cercetarea ştiinţifică a descoperit valoarea ţesutului conjunctiv şi a matricei extracelulare. În trecut, importanţa se focaliza numai pe celulă, uitând rolul de serviciu şi de gestiune pe care ţesutul conjunctiv îl are pentru a asigura metabolismul fiecărei celule!

Atât fluctuaţiile constante zilnice ale glicemiei cât şi agresivitatea radicalilor liberi ai oxigenului şi ionilor de hidrogen vor degenera colagenul cauzând o reducere clară a nutriţiei celulare, un impediment al acţiunii hormonale, ducând la degenerarea funcţiilor celulare până la moartea acestora sau transformarea lor în celule maligne, prin formarea de tumori, cancer. Organismul nostru ca întreg are o vârstă, dar celulele din care este compus au o durată de viaţă diferită unele de altele. Celulele albe din sânge trăiesc două zile, în timp ce celulele roşii trăiesc mai mult de 100 de zile.

Noi suntem alcătuiţi din celule, fiecare cu o durată de viaţă diferită de celălalt. Durata de viaţă a fiecărei celule este determinată de hrana sa celulară. Durata de viaţă a tuturor celulelor care constituie corpurile noastre oferă vârsta biologică fiecăruia dintre noi, această vârstă fiind diferită. Dar totul este condiţionat de alimente, oxigen, apă, stilul de viaţă şi genetică! Prin intermediul alimentaţiei trebuie să oferim hrană fiecărei celule oferindu-i nutrienţii de care are nevoie.

Celulele au nevoie de molecule de nutrienţi, nu de calorii! Organismul uman foloseşte energie chimică (ATP adenozin trifosfat), nu utilizează căldură pentru a produce activitatea biologică. Căldura metabolică, adică temperatura corpului, este dată de adipocitele maro, care oxidează acizii graşi saturaţi sub influenţa hormonilor tiroidieni T3. Dar căldura metabolică, nu produce nicio activitate biologică. Nu se mănâncă caloriile, ci moleculele de nutrienţi conţinute în alimente! Deci, în scopul de a asigura o nutriţie adecvată fiecărei celule trebuie să păstram integritatea ţesutului conjunctiv.

BREAK POINT
Cu trecerea anilor, se ajunge la un punct de rupere, break point-ul, un punct ireversibil. Gestionarea break point-ului personal este prima alegere care guvernează programul biologic al vieţii noastre, acest lucru depinzând de fiecare dintre noi. Boala şi îmbătrânirea este o alegere personală, rezultatul atenţiei pe care am acordat-o propriului organism. Pentru a amâna propriul break point trebuie să acordăm atenţie sănătăţii ţesutului conjunctiv prezent în toate organele şi ţesuturile din structura anatomică care permite corpului nostru şi celulelor să „trăiască împreună” şi în armonie unii cu alţii, în ciuda diversităţii lor funcţionale. Toate celulele au aceleaşi gene, au o viaţă, au funcţii diferite biochimice şi fiziologice în funcţie de organele pe care le compun. Fiecare celulă are o durată proprie de viaţă, sunt dependente de nutriţia celulară şi de numărul de mitoze (diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi). Cu cât este mai mare numărul de mitoze cu atât se degradează şi mor mai repede. Cu cât se subdivid mai mult cu atât este mai mare posibilitatea de degenerare şi de apariţie a tumorilor şi carcinoamelor. În fiecare organ există celule stem cu funcţia primară de conservare a ADN-ului – mesajul original, mereu pregatit să înlocuiască celulele care şi-au pierdut propriul impuls vital. Suntem cu toţii născuţi dintr-o singură celulă, formată din întâlnirea dintre ovulul matern şi spermatozoidul patern. Dar toate suferă de integritatea structurală şi funcţională a ţesutului conjunctiv.

Deci, break point-ul se bazează pe o degradare a ţesutului conjunctiv prezent în toate organele şi ţesuturile din organism, cauzat de o degenerare progresivă a celei mai răspândite proteine din corpul uman: colagenul. Ţesutul conjunctiv „conectează” celulele între ele şi le asigură o hrană eficientă. Toţi nutrienţii transportaţi de sânge pot trece prin interiorul capilarelor şi pot ajunge în fiecare celulă doar prin ţesutul conjunctiv compus, în principal, din proteine de colagen. În cazul în care această proteină este degenerată, trecerea nutrienţilor de la capilare la celulă nu are loc într-un mod adecvat şi continuu.

Celula fără substanţele sale nutritive necesare degenerează şi moare! Aceasta este îmbătrânirea metabolică, care poate fi ireversibilă şi progresivă.

Alimentaţia trebuie să asigure o nutriţie celulară adecvată, astfel încât, fiecare celulă să primească glucoză, aminoacizi, minerale, acizi graşi, vitamine şi multe alte molecule nutritive de care are nevoie pentru a genera noi celule şi pentru a produce funcţiile delegate fiecărui organ şi ţesut din corp. Dacă vom bea un pahar de apă, moleculele de apă ingerate vor ajunge în câteva minute, în toate celulele noastre. Înainte de a intra în interiorul fiecărei celule, apa trebuie să treacă prin ţesutul conjunctiv care înconjoară celula. În cazul în care ţesutul conjunctiv este deteriorat, nu va asigura intrarea apei în interiorul celulei, cu daunele evidente, bineînţeles! Pe scurt, ne putem imagina ţesutul conjunctiv ca fiind marea iar proteinele sale principale de colagen, le putem privi ca fiind insule împrăştiate în această mare!

Cauza principală de degenerare a ţesutului conjunctiv şi, deci, a proteinei de colagen este oscilaţia continuă a glicemiei din sânge: concentraţia glucozei în sânge, determinată de calitatea şi de cantitatea de carbohidraţi ingeraţi. Îmbătrânirea metabolică este cauzată de o modificare în nutriţia celulară şi se caracterizează prin pierderea funcţiilor îndeplinite de către un organ. Boala începe cu o leziune biochimică a ţesutului conjunctiv şi o nutriţie insuficientă sau neadecvată celulară, apoi se va dezvolta printr-o leziune histologică cu modificări de caracter biologic celular la nivelul ţesutului, manifestându-se printr-o leziune patologică a organului cu semne şi simptome clinice pe baza cărora se formulează un diagnostic patologic. Dar totul porneşte de la o leziune biochimică a ţesutului conjunctiv care nu reuşeşte să asigure fluxul de molecule nutritive adecvat pentru fiecare celulă. Fiecare eroare alimentară contribuie la degenerarea ţesutului conjunctiv, afectând matricea extracelulară, care duce la o variaţie negativă a nutriţiei celulare. Astfel ia naştere boala! O nutriţie corectă celulară previne formarea leziunilor biochimice primare! Fiecare celulă din corpul nostru „mănâncă” ceea ce noi decidem prin aportul de hrană zilnică.

Nutriţia celulară este o aprovizionare adecvată de molecule nutritive: glucoză, aminoacizi, acizi graşi, minerale, vitamine, oxigen, apă pentru fiecare celulă. Lipsa acestor moleculelor, cauzează o depreciere funcţională, metabolică hormonală a celulelor, care degenerează reducerea funcţiilor organelor vitale până la apariţia bolilor invalidante, cronice degenerative.

Procesul de decadenţă funcţionala şi estetică, adică îmbătrânirea, începe cu modificările propriei compoziţii anatomice, influenţată de alimentaţie, stilul de viaţă, de activitatea profesională şi se amplifică cu decăderea sintezei proteice, ţesutului conjunctiv şi colagenului – care duc la o îmbătrânire metabolică hormonală.

Totalul moleculelor nutritive care, în fiecare zi, sau de mai multe ori pe zi le asimilăm împreună cu alimentele, duc la modificări anatomice, metabolice, hormonale considerabile. În cazul în care produsele alimentare zilnice nu sunt bine dozate, se induce la o stare de sănătate precară şi apariţia bolii, atât datorate carenţei cât şi excesului acestor nutrienţi. Aportul de carbohidraţi, proteine şi grăsimi, ca şi în cazul sărurilor minerale şi vitaminelor, provoacă un dezechilibru al axului hormonal cauzând probleme în schimburile celulare şi o stare de disconfort fizic şi estetic.

100 de trilioane de celule
Corpul nostru, în punctul cel mai înalt al vitalităţii sale, are aproximativ 100 de trilioane de celule, un miliard de celule pe gramul de ţesut efectiv. Apoi, odată cu trecerea anilor, aceste celule se reduc ca număr şi începe degradarea funcţională şi estetică. În prima fază a vieţii noastre, în copilărie şi adolescenţă, predomină anabolismul, adică sinteza proteică cu formarea de noi celule, masă slabă şi musculară, cu creşterea în înălţime sub controlul efectiv al profilului hormonal, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Apoi vine momentul în care anabolismul îşi pierde avântul, profilul hormonal se schimbă şi intră în joc catabolismul, caracterizat de pierderea progresivă a masei musculare şi de o reducere a metabolismului energetic, cu o acumulare progresivă a ţesutului adipos subcutanat, în special la nivel abdominal şi visceral.

Atunci când circumferinţa ombilicală depăşeşte 85 cm pentru femei şi 98 cm pentru bărbaţi, începe procesul de declin estetic şi funcţional.

Începe break point-ul personal, punctul de cotitură, punctul fără întoarcere! Procesul de îmbătrânire a corpului uman este caracterizat prin reducerea masei musculare, apei totale din organism şi mai precis cu reducerea apei în interiorul celulelor şi cresterea volumului de apă extra-celular, degradarea ţesutului conjunctiv, pierderea masei osoase. Există întotdeauna un sentiment ciudat atunci când oamenii se întâlnesc după mulţi ani (ne referim la persoane cunoscute în tinereţe). Dincolo de riduri şi de schimbarea formei corpului ceea ce ne frapează cel mai mult este reducerea înălţimii lor. Această schimbare este „cauzată” de degradarea ţesutului conjunctiv şi, în consecinţă, de pierderea masei osoase datorată unei neadecvate nutriţii celulare care formează oasele vertebralor şi picioarelor. Pentru a verifica starea propriului ţesut conjunctiv se poate face un check-up al glicării proteice. Colagenul este o proteină compusă din trei aminoacizi: prolina, hidroxiprolina şi lizina. Studiul metaboliţilor acestor aminoacizi este indicatorul de glicozilare în organism. Cu toate acestea, comparaţia dintre înălţimea actuală şi centimetrii din perioada tinereţii este un bun indicator practic pentru a măsura starea break point-ului şi declinul ţesutului conjunctiv!

De-a lungul anilor, prin urmare, numărul de celule metabolice active se reduce şi creşte spaţiul extra-celular. Reducerea numărului de celule determină o reducere semnificativă a consumului alimentelor. Nu mai există un „cuptor” care să ardă alimentele ingerate zilnic astfel încât, în timp, dacă nu vom schimba propriile obiceiuri alimentare, acestea se vor transforma în cele din urmă dintr-un surplus de energie în grăsime corporală. Totul duce la schimbări rapide ale glicemiei, la un declin progresiv al ţesutului conjunctiv, la o degenerare a proteinelor de collagen. Acesta va determina apariţia de proteine glicozilate care împiedică hrănirea naturală a celulelor si, deci, ca urmare se vor degrada şi vor muri. Colagenul este produs de fibroblaste şi înconjurând celulele va afecta hrana acestora.

Fiecare nutrient şi fiecare hormon, oxigenul şi apa trebuie să treacă prin ţesutul conjunctiv pentru a ajunge în interiorul fiecărei celule. Atunci când colagenul se amestecă cu glucoza declanşează un proces biochimic denumit glicarea proteinelor adică amestecarea glucozei cu colagenul, având ca rezultat o modificare substanţială în nutriţia celulară. Celulele se dezintegrează şi mor datorită lipsei de nutrienţi şi activităţii hormonale din ce în ce mai reduse. Acest scenariu este o cronică zilnică care ne afectează pe toţi.

Un proces cronic inflamator
Scăderea numărului de celule metabolice active reduce capacitatea de a „arde” alimentele ingerite zilnic care sunt transformate în ficat în triglyceride la rândul lor acumulate în interiorul adipocitelor albe: depozite de energie stocată nefolosită. Celulele adipocite sunt inteligente, capabile să-şi planifice sinteza proteică. Pătrunderea trigliceridelor în adipocite determină creşterea lor progresivă în volum, vizibilă prin creşterea circumferinţei ombilicale şi creşterea suprafeţei corporale prin extinderea grăsimii abdominale şi subcutanate. Adipocitele singure nu pot primi o doză nelimitată de trigliceride în interiorul lor, deoarece s-ar confrunta cu o „explozie” datorată volumului excesiv. O adipocită depăşeşte capacitatea sa de acumulare a grăsimii în cazul în care nu blochează intrarea în continuare a trigliceridelor, explodând astfel ca un balon! Deci, pentru a evita moartea adipocitei în momentul în care ajunge la un anumit volum, organizează o sinteză proteică nouă, producând anumite proteine special concepute pentru a preveni intrarea trigliceridelor în interior. Aceste proteine au o acţiune de protecţie şi sunt vitale pentru adipocita în sine, dar vor juca un rol devastator şi inflamator pentru restul corpului, cauzând boli cronice degenerative şi condiţii de invaliditate, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2, ateroscleroza, hipertensiunea, sindromul metabolic, ficatul gras hepatic, modificarea hormonilor sexuali … inflamaţie cronică sistemică, răspândită la nivelul întregului organism!

Îmbătrânirea este un proces inflamator cronic cauzat de hipertrofia adipocitelor cu un volum excesiv. Hipertrofia cauzează la rândul său o creştere bruscă a numărului de adipocite, cu sarcina de a acumula grăsimea pe care celelalte adipocite deja hipertrofiate nu mai pot acumula.

Deci, corpul nostru zi după zi este otrăvit/intoxicat de alimentele ingerate şi îşi modifică structura anatomică, histologică.
Spaţiul extracelular cu ţesutul conjunctiv şi colagenul degenerat începe să domine spaţiul ocupat de celule.

Acesta reduce masa musculară şi masa osoasă (mai intâi osteopenia, şi mai apoi osteoporoza), se pierde apa care se acumulează în ţesutul conjunctiv degenerat determinând retenţia de lichide, edeme la nivelul picioarelor şi al mâinilor, celulita. Apa ca şi volum total scade, în timp ce creşte volumul apei colectate în afara celulelor, deoarece numărul de celule s-a diminuat semnificativ. Creşte masa de grasime caracterizată printr-o inflamaţie cronică, ţesutul conjunctiv – la nivelul tuturor organelor şi ţesuturilor- se degradează.

Poluarea metabolică datorată radicalilor liberi de oxigen şi modificările metabolice ale aciditătii ţesutului şi organismului cât şi dezmembrarea hormonilor duce la îmbătrânirea progresivă a corpului uman. Este apusul vitalităţii şi al viabilităţii.

Acest orizont organic cu soarele vieţii îndreptat către apus este evidenţiat, uneori, într-o manieră brutal. El este rezultatul atenţiei reduse pe care am acordat-o corpului nostru şi al cunoaşterii limitate a anatomiei şi a fiziologiei umane.

Mireille Riviere

Strada Episcop Radu nr 15 A corp A, etaj 1, birou 2 sector 2 Bucuresti, 020751

Copyright © 2021 salus.com.ro . All rights reserved.|  Politica de Confidentialitate.

Copyright © 2021 salus.com.ro  
All rights reserved. |  Politica de Confidentialitate.

Acest site foloseste cookie. Navigand in continuare, iti exprimi acordul asupra folosiri cookie-urilor. Afla mai multe!

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close