REZUMAT
De la inceput, omul primitiv si-a vindecat ranile si suferintele, apeland la natura, prin instinct iar apoi prin experienta. Asa s-au nascut marile sisteme medicale: tibetan, chinezesc, ayurvedic, sidha, unani, amerindian etc. Dintre toate aceste sisteme mai putin cunoscut si mediatizat este sistemul medicinii holistice a stramosilor nostrii, obiectul acestei informari.
INTRODUCERE
Studiind sistemele traditionale medicale ale popoarelor lumii, am ajuns la urmatoarele constatari:
-toate aceste sisteme s-au nascut in urma cu 8.000-10.000 de ani;
-toate aceste sisteme au la baza conceptia holistica denumita in prezent medicina integrativa;
-corpul omenesc este considerat in totalitatea lui, nu din parti componente conform medicinii alopate ci din punct de vedere integral: astral, mental, spiritual, energetic si fizic. Ceeace nu mi-am putut explica pana in prezent este faptul cum populatii aflate la 10-15.000 km unele fata de celelalte foloseau una si aceiasi specie vegetala sau specii din familii botanice diferite, dar care au substante active identice sau similare.
Exista doua ipoteze:
-In trecutul indepartat existau oameni initiati care aveau alte mijloace de comunicare fata de cele ale omului modern prin sisteme electronice;
-Marile concepte sau idei pluteau undeva mai sus de ionosfera si aveau “antene” special de captare.
In ambele cazuri nu oricine putea comunica sau capta ideile ci numai anumiti oameni care foloseau alte mijloace de cunoastere decat cele cinci simturi ale omului de rand. De altfel, omenirea in toate domeniile: arta, stiinta, muzica, spiritualitate, morala a inaintat prin pionieri, prin varfuri nu prin mase. Aceste modele ar trebui si astazi sa fie cunoscute si promovate si chiar depasite. Aceasta inseamna evolutie.
Conceptele medicinii traco-geto-dacice.
Ma voi referi in primul rand la Zamolxis-zeul suprem al geto-dacilor care era o divinitate htoniana (a pamantului), dar era si un profet similar cu Dionisos, vindecator, iar ca zeu suprem reflecta existenta statului centralizat geto-dac.
Ca vindecator Zamolxis actiona nu numai asupra corpului fizic ci si asupra spiritului pe care-l considera nemuritor. Perenitatea sufletului si rasplata pe lumea cealalta a faptelor bune il situeaza pe Zamolxis ca promotor al monoteismului inaintea celor trei religii monoteiste atestate. Dar, la baza conceptiilor zamolxiene stau vestigiile mult vechi descoperite pe teritoriile traco-geto-dacice de arheologi, cum sunt cele de la Cucuteni (5000 ani I.H.), ceramica cu aceleasi simboluri, motive, forme similare cu cele din China Antica, cu obiecte de chirurgie primitiva, cu vase de pastrare a esentelor, cu mojare farmaceutice, cu figurine de lut, marcand meridianele de acupunctura descoperite in situl arheologic de la Mangalia. La toate acestea trebuie sa adaugam culturile de la Gumelnita, Turdas, Vinca, Tartaria, Hamangia etc. Aceasta este adevarata istorie nescrisa a stramosilor nostri.
Istoricul C.O. Mihailescu, intr-un articol mentioneaza faptul ca la Capidava, centru fortificat geto-dacic, apoi cetate romana a fost descoperit un bust a lui Esculap. Unii experti in etnoterapie considera ca Esculap a fost divinitate traco-geto-dacica, dupa cum au confirmat clasicii greci, iar apoi si romani.
Anticii greci care-l considera pe Hipocrate parintele medicinii, referindu-se la Turcia superioara si la Dacia prezinta combinatii de plante cu actiune asupra corpului omenesc.
Referindu-ma la conceptia terapeutica holistica consider necesar sa ma refer si la Dialogul Charmide a lui Platon despre spusele unui medic trac:”Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, ne spune ca dupa cum nu trebuie sa incercam a ingriji ochii fara sa tinem seama de cap si nici capul nu poate fi ingrijit netinandu-se seama de corp, tot astfel trebuie sa-i dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul si iata pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru ca ei nu cunosc intregul pe care-l au de ingrijit. Daca acest intreg este bolnav partea nu poate fi sanatoasa” Ce mult se adevereste aceasta conceptie de medicina integrativa moderna. Dioscoride in “Materia Medica” semnaleaza un mare numar de plante medicinale din teritoriul Daciei si folosirea lor ca atare sau in diferite forme si combinatii galenice.
Fitomitologie
In special in religii hinduse si budiste exista notiunea de plante si arbori sacrii, dintre care si denumirile stiintifice date de botanisti respecta aceste denumiri: Ocimum sanctum, Ficus religiosa, Sacrostema acidum etc.
Toate aceste specii si multe altele ascund in frunzele si tulpinele lor puterea si existenta numeroaselor divinitati. Ele sunt ocrotite cu sfintenie si nu pot fi folosite decat in anumite ritualuri legate de principalele evenimente din viata: nasterea, casatoria, moartea. Dar si in stravechea noastra mitologie intalnim notiunea de sacralitate, uneori ramasa pana in zilele noastre. Astfel Bradul simbolizeaza legatura dintre pamant si cer. Mai exista pe alocuri obiceiul stravechi ca mama dupa nastere sa-si inchine copilul Bradului, spunand o incantatie mostenita de la mama sau bunica ei. De altfel, Bradul impodobit (instrutat in Bucovina) marcheaza principalele evenimente din viata noastra: nasterea cand unii sadesc cate un Brad pentru fiecare copil nascut, casatoria si ultimul drum spre cimitir. Mai exista inca un mit: biserica dintre brazi unde se oficiaza casatorii clandestine. Cand se inalta o casa noua pe varful cel mai inalt al acoperisului se pune un bradut. Alunul este tot un simbol sacru, simbolizand fertilitatea Marul este arborele intelpciunii si vietii Exista in medicina empirica vegetala denumiri de plante care atrag atentia asupra otravurilor pe care le contin: Hribul dracului(Boletus satanas), Stirigoaia (Veratrum album), Dracila (Berberis vulgaris), Coltii babi (Tribulus terrestris), Cireasa lupului sau Matraguna (Atropa belladonna), Bolandarita sau Iarba dracului (Datura stramonium) etc. Multe plante se folosesc in scopuri magice, in “facaturi”, in descantece, in magia neagra.
Plante cu denumiri dacice
In lucrarea sa (George Cadar – Vlahii parintii Europei, 2012) consemneaza peste 60 de plante cu denumiri dacice referindu-se numai la cele consemnate de Dioscoride. Dintre acestea vom mentiona doar cateva care au si importanta terapeutica: Arpropria (Hederva helix), Asa (Tussilago farfara), Custane (Chelidonium majus), Dicotela (Hyoscyamus niger), Mizila, Mozula (Thymus sp.), Salia (Hypericum sp.), Teudila (Menta sylvestris) etc. Din alte surse mai consemnam Olma sau Boz (Sambucus ebulus), Riborastra sau Brusture (Arctium lappa), Mizela sau Cimbrisor (Thymus serpyllum), Propedila sau Cinci degete (Potentilla reptans), Fierea Pamantului sau Tintaura (Centaurium umbellatum) dupa Dioscoride se numea Toulbela, iar dupa Pseudo-Apuleus era mentionata cu denumirea dacica de Sursozila. Aloitis, denumita astfel de dardanii inruditi cu dacii este o specie de Ghintura (Gentiana lutea) care creste si in Muntii Carpati romanesti. Diesema sau Diesapter este Lumanarica (Verbascum sp.) . Sub denumirea de Polpoum era cunoscut Mararul (Anethum graveolens), Maselarita (Hyoscyamus niger) se numea Dielleina sau Dielian iar Menta salbateca (Mentha longifolia)n era denumita Tendila. Musetelul (Matricaria chamomilla) se numea Duodela, iar Rostopasca (Chelidonium majus) avea si ea doua denumiri dacice Kronstane sau Krustana. Podbalul (Tussilago farfara) purta numele de Asa, Socul (Sombucus nigra) se numea Seba, iar Urzica se numea Dyn. Acestea sunt doar cateva dintre denumirile dacice consemnate de clasicii din antichitate. Mai trebuie sa mentionam ca denumirea dacica de Arnica a intrat si in denumirea latina stiintifica cu numele Arnica montana.
CONCLUZII
Daca toate sistemele medicinii traditionale ale popoarelor lumii sunt mediatizate pe plan mondial, am considerat prin aceasta informare sa aduc o contributie la cunoasterea conceptiei holistice a strabunilor nostri traco-geto-daci si nu in ultimul rand la medicina integrativa a viitorului tuturor terapiilor.
Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor
