Detoxifierea

Eliminarea substantelor straine sau nocive (xenobiotice) este intr-adevar un proces care are loc neincetat in organismul nostru, fiind responsabil de mentinerea unei stari adecvate de sanatate. Asadar este foarte important sa ajutam corpul nostru in procesul de detoxifiere.

Exista persoane care prezinta o „hiperdetoxifiere”, ele avand o capacitate foarte mare de metabolizare a substantelor straine, spre deosebire de persoanele ce prezinta “hipodetoxifiere”; aceasta diferenta se datoreaza caracteristicilor genetice diverse care determina productii diferite ale enzimelor implicate in procesul de detoxifiere.

Prin urmare, detoxifierea nu trebuie facuta intr-o anumita perioada a anului si nu trebuie inteleasa, cum se intampla de multe ori, ca fiind o “necesitate primavaratica” de “curatare” a organismului, prin care se elimina, de obicei cu ajutorul diureticelor, substantele acumulate in timpul iernii.

Folosirea exclusiva a diureticelor, in unele cazuri, de exemplu daca substantele de eliminat nu sunt hidrosolubile, poate duce la o concentratie a acestora in sange datorata eliminarii semnificative prin urina a apei.

Organismul poate elimina toxinele in mod direct, prin celulele “saprofage”, macrofage, apartinand sistemelor imunitare nespecifice, le poate elimina prin urina si fecale, sau, intr-o masura mai mica, prin plamani sau piele (transpiratie).

Substantele toxice pe care organismul nu le poate elimina se acumuleaza in tesuturi unde formeaza rezerve de grasime, si in oase.

Rinichii pot elimina doar substantele hidrofile; cele nepolare si lipofile trebuie sa fie mai intai metabolizate in ficat pentru a putea fi eliminate prin rinichi.

De aceea ficatul poate fi considerat principalul “detoxifiant” al organismului nostru.

Substantele, metabolizate corespunzator de acest organ, ajung imediat in intestin, impreuna cu bila, fiind apoi eliminate in fecale, sau trec in rinichi de unde sunt filtrate si elminate in urina.

“Detoxifierea hepatica” presupune doua etape distincte.

In Etapa I toxinele lipofile sunt transformate in toxine cu polaritate mai mare, prin reactiile de hidrolizare, oxidare, reducere etc., pentru care sunt responsabile mai multe enzime care impreuna poarta denumirea de Citocromul P450.

Exista cativa factori de ajutor in Etapa I, de exemplu Vitaminele B1, B2, B3, B6 si C, Glutationul, Limonenul (prezent in portocale si mandarine, dar nu si in grepfruit), Flavonoidele si Fosfolipidele. Aceasta faza de transformare a substantelor straine presupune o crestere a stresului oxidativ, de aceea este important aportul de antioxidanti.

Urmeaza Etapa II, in care diverse enzime din ficat leaga toxinele de molecule mici. Aceasta reactie de conjugare poate neutraliza direct toxinele sau poate usura eliminarea acestora prin urina sau bila.

Glutationul este molecula pe care ficatul o utilizeaza cel mai des pentru a conjuga toxinele, in special metalele grele precum mercur sau plumb. Ficatul foloseste apoi si cativa aminoacizi precum Glicina, Glutamina, Arginina si Ornitina; Glicina este cea mai importanta.

Multe produse medicamentoase sunt eliminate prin conjugare cu acidul glucuronic.

Etapa II este mult mai eficienta in prezenta Colinei, SAMe, Betainei, Vit. B12, Cisteinei si a compusilor sulfurati (prezenti in alimente precum varza si broccoli).

Etapa II este foarte importanta deoarece completeaza procesul de detoxifiere inceput de ficat cu reactiile din etapa I, eliminand definitiv substantele reziduale.

Pe langa acestea, ficatul produce zilnic in jur de 600 ml de bila, care, fiind secretata in intestin, nu numai ca ajuta digestia, ci este si un mijloc extraordinar de eliminare a substantelor toxice ce nu pot fi eliminate prin urina din cauza proprietatilor fizicochimice: de exemplu, substante organice hidrofobe cu greutate moleculara mai mare de 300, cum sunt bilirubina si colesterolul.

In intestin, bila si incarcatura toxica pot fi intr-o masura reabsorbite; sunt eliminate daca exista o cantitate corespunzatoare de fibre, fie prin intermediul alimentelor, fie prin suplimente.

 

 

Tratamente cu medicamente conventionale

Detoxifierea este o problema care, in absenta patologiei sau a intoxicatiilor specifice, nu presupune tratamente cu medicamente obisnuite. Este abordata in schimb prin prisma medicinei traditionale.

Tratamente cu produse fitoterapice si suplimente alimentare

Deoarece ficatul este organul principal implicat in procesele depurative ale organismului, un mod foarte eficient de eliminare a toxinelor este acela de a avea grija ca ficatul sa fie in stare buna de functionare.

Plantele care “ajuta” ficatul se clasifica in hepatoprotectoare si hepatobiliare, desi de multe ori aceeasi planta poate avea ambele efecte.

Anghinarea este un exemplu tipic, avand atat actiune hepatica, desi nu la fel de puternica precum armurariul, cat si coleretica si colagoga.

Exista plante predominant hepatoprotectoare: Armurariul si Schisandra, si plante hepatobiliare: papadia, turmericul, Boldo, pelinul, fumarita, lavanda, rozmarinul si cicoarea.

Plantele hepatoprotectoare blocheaza patrunderea toxinelor in interiorul hepatocitelor si protejeaza parenchimul hepatic, maresc sinteza proteica si accelereaza procesele de regenerare hepatica, mentinand in nivele optime concentratiile endocelulare de Glutation, o molecula extrem de importanta in etapa II, cu actiune antiperoxidativa si saprofaga pentru radicalii liberi, avand grija de integritatea membranei celulare si exercitand o actiune antiinflamatoare.

Plantele hepatobiliare sunt coleretice si colagoge, maresc productia de bila si secretia acesteia in intestin: impreuna cu bila pot fi eliminate in fecale si substante toxice in cantitati mari daca, cu ajutorul fibrelor, este inhibata partial reabsorbtia bilei din intestin.

Eliminarea renala a unor substante specifice se poate realiza cu ajutorul unor plante corespunzatoare:

Plante care favorizeaza reducerea azotemiei	Brusture, Orthosiphon, Mesteacan (frunze), Anghinare, Cicoare, Porumb (matasea), Maslin (frunze), Vulturica, Patrunjel (radacina), Spirea, Papadie (radacina).
Plante care favorizeaza eliminarea de acid uric	Mesteacan, Anghinare, Frasin, Porumb (matasea), Orthosiphon, Patrunjel (radacina), Rozmarin, Spirea.
Plante care favorizeaza eliminarea de acid uric si azot	Anghinare, Lespedeza (Lespedeza capitata), Porumb (matasea), Coacaz negru (frunze), Splinuta.
Plante care favorizeaza eliminarea de sodiu	Cires (pedunculi), Coada-calului, Pir, Porumb (matasea), Parachernita.

I – Armurariu (Silybum marianum (L.) Gaertn.) – Este o planta erbacee bienala care poate sa ajunga la o inaltime de 1,5 m, cu frunze mari cu margini lobate si dintate si suprafata cu pete albe. In varful tulpinii formeaza flori de culoare purpurie cu invelis foliaceu, spinos la exterior. Fructele sunt ovale, cu o lungime de 6-7 mm, avand un tegument negru-maroniu stralucitor sau maro-cenusiu opac cu pete inchise sau alb-cenusii.

Provine din Europa de Sud, din sudul Rusiei, Asia Mica si nordul Africii si se gaseste in padurile din toata Europa.

Tegumentul fructelor contine un complex de flavonolignane (in special silibina A si B, izosilibinina A si B, silicristina si silidianina) denumit silimarina.

Silimarina stabilizeaza membrana hepatocitelor, impiedicand patrunderea toxinelor virale si a substantelor toxice in celulele hepatice: efect hepatoprotector.

Printre altele, promoveaza sinteza proteica in hepatocite, stimuland regenerarea hepatica si inlocuirea celulelor afectate.

Inhiba apoi peroxidaza lipidica si creste productia de Superoxid Dismutaza (SOD) si Glutation, ultima fiind o substanta-cheie in procesul de detoxifiere.

Inhiba si sinteza mediatorilor inflamatori, printre care prostaglandinele inflamatorii si leucotrienele.

Indicatii pentru preparatele pe baza de extract din seminte de Armurariu: profilaxia si tratamentul afectiunilor hepatice de natura toxica (alcool, substante toxice); coadjuvant in tratamentul bolii hepatice inflamatorii cronice si in ciroza hepatica.

Doza recomandata: o doza zilnica de extract uscat echivalenta cu 150-300 mg de silimarina, adminstrata in doua reprize la pranz si cina. Se recomanda preparatul sub forma de infuzie, deoarece principiile active sunt greu solubile in apa.

Reactii adverse si interactiuni semnificative: nu s-au semnalat efecte adverse legate de utilizarea armurariului in dozele recomandate.

Nu este recomandata administrarea in timpul sarcinii sau alaptarii deoarece nu sunt disponibile informatii cu privire la acest aspect.

II – Schisandra (Schisandra chinensis (Turcz.) Baill.) – Denumirea in Chineza: Wu Wei Zi.

Este o planta cataratoare, lemnoasa, care poate ajunge la o lungime de 8 m.

In China, fructele acestei plante sunt folosite in scopuri medicinale si cunoscute sub numele de “Wu Wei Zi” care inseamna “fructul cu 5 arome”.

Coaja si pulpa sunt dulci si acide, semintele sunt amare iar per total planta are un gust amar. Chinezii folosesc ambele specii, S. chinensis si S. sphenanthera.

Fructele de Schisandra se culeg toamna si apoi sunt uscate si contin lignani, schisandrine, schisandroli si gomisine, acestea fiind principiile active cele mai importante si asupra carora au fost efectuate cele mai multe studii.

Schisandra are o buna actiune protectoare pentru celule hepatice si contribuie in special la regenerarea celulelor hepatice afectate. Aceasta actiune hepatoprotectoare a fost demonstrata prin experimente de toxicitate hepatica cronica cauzata de agenti chimici si aflatoxine si in boli hepatice de origine imunologica.

Un rol important pare sa fie dat de sistemele oxidoreducatoare celulare si, in special, de Glutationul scazut, a carui concentratie creste in celulele hepatice ca urmare a consumului de Schisandra.

A fost demonstrata chiar si o crestere a actiunii enzimei glutation-reductaza, care asigura revenirea Glutationului la forma redusa activa dupa ce acesta a fost oxidat in prezenta substantelor oxidante toxice.

Schisandra contribuie in ficat la cresterea fluxului sanguin, a productiei si secretiei de bila, la randul lor acestea ajutand la eliminarea substantelor straine.

Schisandra poate fi folosita si pentru mentinerea functiilor fiziologice ale ficatului fiind un adjuvant in recuperarea dupa bolile hepatice acute sau cronice sau intoxicatii provocate de expunerea la agenti contaminanti sau chiar la tratamente pe termen lung cu anumite produse medicamentoase.

Doza recomandata: 1,5-6 g de fructe uscate pe zi sau doza echivalenta de preparate diverse.

Extract uscat pana la 3% schisandrina: 150 mg de 2 ori pe zi, dimineata si la pranz.

Reactii adverse si interactiuni semnificative: consumul de preparate pe baza de Schisandra este in general sigur si bine tolerat. Numeroasele studii clinice mentionate in literatura de specialitate nu au semnalat efecte adverse semnificative.

Persoanele care sufera de ulcer peptic pot acuza in unele cazuri o crestere a aciditatii gastrice.

Literatura recomanda consumul simultan de Schisandra si Tacrolimus (un medicament imunosupresiv, utilizat in tratamentele dupa operatiile de transplant).

Nu este recomandata administrarea in timpul sarcinii sau alaptarii deoarece nu sunt disponibile informatii cu privire la acest aspect.

III – Anghinarea (Cynara scolymus L.) – Este o planta erbacee perena, spinoasa, inalta de 1,5 m. Frunzele sunt pinatifide, cu partea din fata neteda si de culoare verde iar partea din spate groasa, cenusie si cu nervuri proeminente.

Tulpina este dreapta, cu striatii longitudinale. Planta produce inflorescente mari de culoare violet, ai caror receptaculi florali sunt sub forma de “solzi” care se consuma de obicei ca legume.

In fitoterapie se utilizeaza frunzele, care contin flavonoide (in special glicozide din luteolina, precum cinarozida si scolimozida), derivati cafeilchinici (acid clorogenic, cinarina) si principii amare (cinaropicrina).

Indicele de gust amar al frunzelor de Anghinare este estimat a fi 11500. Concentratia de substanta amara este maxima chiar inainte de inflorire si in momentul in care fructele se coc.

Anghinarea poate regla functiile hepatice si biliare.

Are in principal actiune coleretica si colagoga, dar si efecte similare cu cele ale Armurariului stimuland functia antitoxica a ficatului si ajutand la regenerarea hepatica.

Stimularea productiei si secretiei de bila in intestin, care apoi se elimina partial in fecale, transportand chiar si substante daunatoare, este un mecanism ulterior de detoxifiere a organismului.

Studiile recente recomanda consumul de preparate pe baza de anghinare ca terapie coadjuvanta, in tratamentul hipercolesterolemiei si al nivelului marit de trigliceride.

Anghinarea stimuleaza si diureza, dar si eliminarea clorurilor si a ureei.

Doza recomandata: infuzie: 2-3 g frunze uscate in 150 ml apa clocotita (1 ceasca) timp de 15 minute, 1 ceasca de 2 ori pe zi dupa mesele principale.

Extract uscat (nu mai putin de 2 % in acizi cafeilchinici precum acidul clorogenic): 150 mg de 2 ori pe zi dupa mesele principale.

Reactii adverse si interactiuni semnificative: consumul de preparate pe baza de Anghinare este in general sigur si bine tolerat. Consumul este recomandat persoanelor care sufera de calculi biliari mici, care, ca urmare a stimularii miscarii colecistului, pot obtura canalul biliar.

Nu au fost semnalate interactiuni cu medicamente.

IV – Turmeric (Curcuma longa L.) – este o planta erbacee tropicala cu frunze lanceolate, de obicei lunga pana la 1 metru, cu nervuri paralele. Florile galbene si formate din trei petale mari cresc aproape de sol.

Este cultivata la scara larga in Asia, in special in India si China.

Partea care se foloseste de la planta este rizomul, avand o culoare maro-cenusiu data de coaja radacinii, cu pete foliacee si radacini vizibile si sectiune de culoare galben-portocaliu intens.

Este foarte utilizata in randul populatiei asiatice drept condiment, mai ales pentru prepararea curry, si este considerata chiar un remediu traditional pentru tulburarile gastrointestinale, hepatice si biliare.

Rizomul contine substante de culoare galbena denumite curcuminoizi (3-5%), dintre care cea mai importanta este curcumina, si ulei esential (2-7%), principalele elemente responsabile pentru actiunea coleretica si colagoga a preparatului. Turmericul mai are si proprietati carminative, antispastice, antiinflamatorii si antioxidante.

Doza recomandata: 1,5-3 g de preparat (sau o doza echivalenta din mai multe preparate) pe zi, dupa mesele principale. Se recomanda preparatul sub forma de infuzie, deoarece principiile active sunt greu solubile in apa.

Reactii adverse si interactiuni semnificative: Consumul de preparate pe baza de turmeric este in general bine tolerat la dozele indicate. Consumul este recomandat persoanelor care sufera de calculi biliari mici, care, ca urmare a stimularii miscarii colecistului, pot obtura canalul biliar. Turmericul este contraindicat la persoanele care sufera de gastrita si ulcer peptic.

Nu au fost semnalate interactiuni cu medicamente.

In lipsa datelor specifice, consumul nu este recomandat in timpul sarcinii sau alaptarii.

V – Papadia (Taraxacum officinale Weber) – Papadia, cunoscuta mai mult sub denumirea de “dintele leului”, este o planta care creste peste tot, pe pajisti si pe marginea drumurilor.

Este o planta perena cu frunze lanceolate si crestate neregulat, la capat formand un disc bazal. Radacina este pivotanta robusta, din ea pornind una sau mai multe tulpini, fiecare purtand flori galbene care infloresc primavara.

Din florile galbene se formeaza “perisori”, care sunt purtati de vant si ajuta la raspandirea plantei. Este originara din emisfera nordica si exista intr-o varietate de specii.

Astazi este intens cultivata in tarile din estul Europei (Bulgaria, Romania, Ungaria, Polonia). In medicina populara a fost intotdeauna considerata ca tetoxifiant sanguin si a fost prescrisa in tratamentul gutei si al tulburarilor reumatice, precum si al eczemelor si altor afectiuni cutanate.

In fitoterapie se utilizeaza radacina si frunzele, care contin flavonoizi, acizi fenolici, principii amare si lactone sesquiterpenice, pentru proprietatile lor diuretice, antiinflamatorii, coleretice si colagoge.

Doza recomandata: Infuzie (din frunze) sau decoct (din radacina) din 3-4 g de preparat in 150 ml apa (1 ceasca), de 3 ori pe zi.

Extract uscat din radacina (0,1 % in lactone sesquiterpenice): 150 mg de 2 ori pe zi, dimineata si la pranz.

Reactii adverse si interactiuni semnificative: Consumul de preparate pe baza de papadie este in general bine tolerat la dozele indicate. Consumul este recomandat persoanelor care sufera de calculi biliari mici, care, ca urmare a stimularii miscarii colecistului, pot obtura canalul biliar. Papadia este contraindicata la persoanele care sufera de gastrita si ulcer peptic.

Nu au fost semnalate interactiuni cu medicamente.

In lipsa datelor specifice, consumul nu este recomandat in timpul sarcinii sau alaptarii.

Sfaturi pentru alimentatie si stil de viata

Ficatul este elementul principal in procesul de detoxifiere prin care organismul elimina substante straine si reziduuri rezultate din procesele metabolice. De aceea, mentinerea unei bune functionalitati a ficatului este un pas esential pentru a avea o stare perfecta de sanatate.

In ceea ce priveste alimentatia nu trebuie sa faceti sacrificii foarte mari, insa este de preferat sa adoptati o dieta variata si echilibrata si sa evitati consumul zilnic al alimentelor foarte grase si condimentate. Prajelile si carnea afumata trebuie de asemenea consumate cu moderatie.

Puteti consuma carne alba (pui, curcan, iepure) si peste slab. Incercati sa faceti mancaruri usoare cu ulei de masline extravirgin. Evitati bauturile alcoolice tari si consumati vin cu moderatie.

Consumati la fiecare masa legume proaspete, bogate in vitamina C si Carotenoizi si fructe.

Alimentele precum varza par sa contribuie foarte mult la procesul de detoxifiere. Elementele din varza, cum ar fi indoli si ditioltioni, au o influenta mare asupra enzimelor care controleaza procesul de detoxifiere, eliberand Glutationul, o substanta capabila sa distruga toxinele si agentii cancerigeni.

Multe studii au demonstrat ca un consum crescut de Brassicacee reduce riscul aparitiei de tumori de colon si mamare.

Cateva legume bogate in elemente sulfurate cu actiune antioxidanta si depurativa care apartin familiei Brassicacee

Broccoli (Brassica oleracea L. var. italica Plenck)

Conopida (Brassica oleracea L. var. botrytis L.)

Varza de Bruxelles (Brassica oleracea L. var. gemmifera DC.)

Varza alba (Brassica oleracea L. var. capitata L.)

Varza de Savoia (Brassica oleracea L. var. sabauda L.)

Nap (Brassica oleracea L. var. gongylodes L.)

Varza neagra cu frunze subtiri (Brassica oleracea L. var. viridis L.)

Nasturel (Nasturtium officinale R. Br.)

Ridiche neagra (Raphanus sativus L. var. niger J. Kern.)

Ridiche rosie (Raphanus sativus L.)

Nu fumati si faceti miscare zilnic sau de mai multe ori pe saptamana, de exemplu gimnastica, plimbari, ciclism sau inot, cu moderatie, corespunzator varstei dumneavoastra si conditiei fizice.

Dupa varsta de 50 de ani, pe langa tratamentele de detoxifiere, este bine sa consumati si suplimente pe baza de antioxidanti.

Schema de tratament

Tratament I

Fructe de armurariu, rizom de turmeric, frunze de anghinare: 1 capsula ce contine un amestec de extracte uscate din aceste plante, de 2 ori pe zi dupa mese.

Vitamina C, Vitamina E, extracte de ceai verde si din seminte de struguri, Glutation, Zinc si Seleniu: 1 capsula ce contine acesti antioxidanti, 1 data pe zi la masa principala.

Complex vitaminic B: 1 capsula ce contine 100% DZR a acestor vitamine, 1 data pe zi la masa principala.

Tratament II

Decoct: Frunze de anghinare 30%, radacina de papadie 30%, frunze de rozmarin 15%, frunze de menta 15%, flori de hibiscus 10%. Fierbeti 3 g de amestec in 150 ml apa (1 ceasca) timp de 5 minute, apoi lasati la infuzat timp de inca 15 minute. Filtrati si consumati 2 cesti de decoct pe zi dupa mese.

Fructe de Schisandra: 1 capsula contine 150 mg de extract uscat (pana la 3% in schisandrina), de 2 ori pe zi, dimineata si la pranz.

Complex vitaminic A,C,E + Seleniu: 1 capsula contine 100% DZR de Vitamine A,C,E, + Seleniu, 1 data pe zi la masa principala.

 Tratament III

Fructe de armurariu, rizom de turmeric, frunze de anghinare: 1 capsula ce contine un amestec de extracte uscate din aceste plante, de 2 ori pe zi dupa mese.

Complex vitaminic A,C,E + Seleniu: 1 capsula contine 100% DZR de Vitamine A,C,E, + Seleniu, 1 data pe zi la masa principala.

Frunze de ceai verde: 1 capsula contine 150 mg extract uscat (pana la 70% in polifenoli), de 2 ori pe zi, dimineata si la pranz.

 

Decoct pentru curatarea ficatului Intr-o jumatate de litru de apa fierbeti urmatoarele plante, pana cand apa scade la jumatate. Beti decoctul dimineata pe stomacul gol. 3 g de Voronic parti aeriene 3 g de Centaurea varfuri inflorite 3 g de radacina de Gentiana 3 g de rizom de Rubarba 3 g de Verbena parti aeriene 2 g de partea albastra a florii de anghinare 2 g de frunze de Senna   Tratat de  “Plante medicinale din Italia”, Ida Frattola, 1940.